FCE - Fa Ceva fara Emotii

Ma uitam cu jind la cheesecake-ul ala din metrou, mai exact la spuma aceea de bezea de deasupra, mmmmmm, dar nu faceam legatura cu campania "Ce faci pentru a trece #farafrica peste momentele dificile?" a celor de la Dr. Oetker. Asta pana cand nu am citit mai bine descrierea de pe Blogal Initaitive, care spune cam asa: povestiti un moment greu din viata voastra si inscrieti-l pe http://www.prajiturifarafrica.ro/, iar Dr. Oetker va dona cate 1 euro la SOS Satele Copiilor. O sa fac si asta, dar mai intai sa impartasesc cu voi povestea mea.

Eu sunt #farafrica oricand, in ultima vreme. Daca stiti vorba "orice sut in fund un pas inainte", atunci intelegeti situatia. Anul 2017 este pentru mine anul marilor realizari. Anul in care imi iau viata in propriile maini si ma simt bine. Ii multumesc pe aceasta cale logodnicului meu, pentru ca mi-a fost alaturi in perioadele mai putin bune, cand nu aveam chef de absolut nimic, cand ma intorceam fara chef de la munca sau din contra, cand ma plictiseam teribil acasa, nestiind ce sa mai fac cu viata mea.

Primul lucru important pe care l-am facut #farafrica este ca m-am inscris pana la urma la un examen Cambridge. L-am luat, nu ma indoiam de asta, nu prea ai cum sa il pici, dar depinde foarte mult de nota pe care o primesti. In sistemul lor se noteaza A, B, C sau nivel inferior, iar pentru mine era foarte important sa raman la B2 (sau mai sus), nivelul la care credeam ca sunt si la care mi s-a mai zis ca as fi. Acum am si certificat ca sa dovedeasca asta Nu ma mai simt ca si cand as minti daca zic la unele categorii ca sunt de nivel avansat, dar nici nu ma mai simt prost daca spun ca am cunostinte medii. Acum e oficial, upper-intermediate, ce-ar fi trebuit sa fiu din liceu, dar ce mai conteaza. A fost piatra mea de moara pe care trebuia sa o depasesc si pe care o tot ocoleam in ultimii vreo doi ani. De fiecare daca cand imi incoltea ideea in minte imi strangeam laolalta cartile si caietele, citeam una alta, mai faceam cate un exercitiu si cand venea vorba sa ma inscriu efectiv la examen o dadeam p-aia cu "nu ma simt pregatita, de ce sa dau banii aiurea". Da, 630 de lei pentru FCE (First Certificate in English) nu este chiar de colo, atatia bani doar ca sa ti se permita sa stai niste ore in sala e examinare... plus salariile corectorilor si expediatul lucrarilor in Anglia. In fine, mi-am luat inima in dinti, pentru dezvoltarea mea personala. Ca sa fim sinceri, niciodata nu suntem pe deplin pregatiti pentru nimic, dar trebuie sa avem putin curaj, putina inconstienta, putina incredere in propria peroana (si in cel de alaturi uneori), dorinta si imboldul de a face ceva si uneori niste bani, un mix de ingrediente. Nu stiu cat de mult ma va ajuta in cariera inca o bucata de hartie, intrucat oricum vazand si facand inveti, dar eu ma simt minunat ca am reusit sa trec peste emotii si sa fac suficiente economii pentru asta. Acum sa vina CAE-ul ca eu ma pregatesc deja pentru el.

"Nu te mai preocupa, totul va fi bine!"

Tabere educationale pentru copii si adulti

In liceu priveam tanjind filmele americane, ce aratau tot felul de tabele educationale pentru copii. Mi-as fi dorit si eu sa ma duc macar o saptamana, nu trei luni, in tabara si sa calaresc, sa trag cu arcul, sa vaslesc, sa dansez, sa invat engleza si alte astfel de activitati. La noi insa nici nu se punea problema de implementarea unor astfel de tabere, cel mult se faceau excursii la munte unde copii mergeau la discoteca, la cumparaturi de suveniruri si faceau intr-o seara un foc de tabara, in rest nimic iesit din comun. Bine, intre noi fie vorba nici una d-asta nu m-ar fi suparat. 

Oricum, in clasa a 12-a m-am vazut analizand diverse programe scolare de la facultati umaniste, pentru ca eu si matematica am fost cam tot timpul certate. Am intrebat si eu pe ici pe colo si am ajuns sa fac filosofie si jurnalism. M-am vazut folosind aceste facultati dupa multi ani si pana sa ajung acolo am trecut prin cateva job-uri care ma faceau pe zi ce trece mai nefericita. Am stat si m-am gandit de cateva ori daca niste plecari in strainatate m-ar fi ajutat sa cunosc lumea mai bine, daca macar niste zile de porti deschise la universitatile din tara (cum am vazut apoi ca s-au mai organizat) m-ar fi facut sa aleg mai bine. Cred ca m-ar fi ajutat sa am mai multa incredere ca alegerea pe care am facut-o este cea corecta, dar cred ca tot pe ea as fi facut-o, asta daca nu cumva as fi gasit ceva mai tentat la istorie, a doua mea alegere la momentul respectiv. Cred ca daca as fi mers pe alt drum as fi fost o cu totul alta persoana... sunt sigura ca n-as mai fi fost cea de azi. 

Pentru indeplinirea unor astfel de vise au aparut acum solutii precum EduTabere.ro, care este o varianta excelenta pentru tinerii care vor sa-si continue studiile in strainatate, dar mai intai au nevoie sa vada daca se pot obisnui cu sistemul de invatamant, cu atmosfera internationala de acolo si viata de unul singur. Aici am gasit ceea ce s-ar potrivi descrierii mele de mai sus si anume "Tabara de limbi straine sau aventura in Elvetia", unde programul activitatilor organizate include seara tinerelor talente, patinaj, volei, bowling, cautare de comori, inot, karting, drumetii montane, orientare in natura, mers pe sarma, jocuri de echipa, petrecerea unei nopti intr-o cabana montana si multe altele. Intodeauna mi-a placut ca pe unde ma duc sa simt culoarea locala, sa vizitez cat mai multe locuri, muzee si obiective turistice, iar excursiile la Muzeul Olimpic din Lausanne, fabrica de ciocolata, minele de sare si alte asemenea m-ar fi incantat maxim. Nu stiu in schimb daca atunci as fi platit pentru echitatie si zbor cu parapanta, deoarece acestea sunt, sa le zicem, niste dorinte mai de adult, insa daca pretul ar fi fost destul de mic probabil ca as fi ales sa incerc macar o data, pentru ca sunt genul de om care nu lasa nici o ocazie sa treaca pe langa el si ii place sa incerce tot ceea ce este nou.

Astfel de programe educationale le arata tinerilor cum este educatia in afara tarii si sunt o ocazie buna pentru tineri de a-si perfectiona cunostintele limbilor straine. In plus, fiind in mediul international, vorbind obligatoriu intr-o limba straină, nu o mai vad ca pe o materie de studiu, ci invata sa comunice, sa studieze, sa se joace, folosind in mod curent si natural limba respectiva. Este cea mai sigura si frumoasa "vacanta" pentru un tanar.

Dragi parinti...

"Draga mama si tata, 

Va multumesc din suflet pentru ca m-ati ales sa fiu in viata voastra. 

Stiu ca pe atunci vremurile erau inca grele si inaintea mea ar fi putut fi altii, dar se pare ca am venit la momentul potrivit. Imi pare rau ca v-am mancat zilele, bucatica de tort pe care o voiati voi si ultimul dumicat de placinta. Imi pare rau ca nu am fost copilul perfect, dar sa stiti ca eu tot timpul am fost marcata de faptul ca trebuie sa multumesc pe cineva, sa fac pe cineva mandru de mine. Sper ca am reusit macar de vreo 2-3 ori in 28 de ani sa fiu ceea ce va doreati si sa fiu practic pe masura asteptarilor voastre. Acum m-am redescoperit, sunt fericita, fericita cu adevarat si ma simt implinita. 

Va multumesc ca prin certurile voastre si buna crestere pe care mi-ati dat-o m-ati ajutat sa ma realizez in viata si cumva m-ati sustinut mereu din umbra. Inteleg faptul ca noua, copiilor, ni se pare in mod eronat uneori ca nu ne iubiti si acum ca imi bate si mie ceasul biologic sper sa trec numai prin experiente pozitive cu viitorul meu pici (cum il alinta deja tatal lui). Nu, nu sunt insarcinata si acesta nu este vreun bilet de adio, sper sa nu aiba ocazia sa fie prezentat asa la tv, este doar o scrisoare catre voi, care m-ati crescut si alaturi de alte experiente placute si mai putin placute m-ati facut sa fiu omul de astazi. 

Daca voi va veti intelege bine si noi, copii si nepotii vostri, vom fi in viata voastra. Luati-va timp pentru voi, iesiti la pensie si incercati sa va cunoasteti din nou, pentru ca in atatia ani de casnicie fiecare dintre voi a fost mai mult la munca si totusi v-ati maturizat impreuna, dar in acelasi timp separat. Sunt si voi fi mereu copilul vostru, iar daca vreodata indraznesc sa imi spun parerea nu este pentru a-i lua partea vreunuia dinte voi ci pentru ca acum sunt la casa mea si pot vedea lucrurile din afara. Se spune ca desi oamenii vad un cuplu fericit numai cei doi stiu ce e in casa lor si evident ca este adevarat, deoarece cu totii vrem ca cei care nu ne cunosc prea bine sa aiba impresia ca suntem minunati. Dar acest lucru chiar se poate intampla. De ce sa nu fim ferititi atat in exterior cat si in interior?! Iubiti-va mult si aici nu ma refer doar la partea fizica, fiti alaturi unul de celalalt la bine si la greu, asa cum v-ati jurat la nunta. 

Nu vreau sa va fac sa plangeti, dar acum noi suntem fiecare la casele noastre si trebuie sa ne bucuram atat cat se mai poate unul de celalalt. O sa va vizitez cat pot de mult si poate mergem si pe la bunici impreuna, o sa va iau in brate si o sa ma cuibaresc in fotoliu langa voi si o sa ma intind in pat cu capul in poala voastra pana oi imbatrani, fiindca aceste mici lucruri ma fac sa ma simt iar copil si sa am impresia ca las toate grijile deoparte.       

25.03.2017                                                                                                Va iubesc, 

                                                                                                           fiica voastra Ioana"

In caz ca va intrebati ce este cu aceasta scrisoare ciudata, e o campanie a celor de la Provident, care ne incurajeaza sa le multumim parintilor nostri. Asadar, pe langa faptul ca faceti un gest frumos, daca imi urmati exemplul, puteti castiga si niste bani de la ei, daca postati scrisoarea voastra pe Facebook cu hashtag-ul #multumescparintilor, asta pentru ca ei sa o poata vedea, ca sa o posteze apoi pe pagina dedicata campaniei, Multumesc Parintilor. Daca veti proceda asa apoi veti trimite mesajul direct catre pagina Multumesc Parintilor cu un mesaj ce trebuie sa contina date precum: nume, prenume, localitate si numar de telefon, veti  intra automat in tragerea la sorti ce va avea loc in 20 aprilie 2017 , pentru unul dintre cele trei premii a cate 500 de lei. Mesajele pot fi clipuri video de maximum 30 de secunde, mesaje text sau poze cu parinții alaturi de mesaj. 

Cancerul la san si tineretea

Cine ma cunoaste stie ca de obicei nu prea distribui cazuri umanitare, decat daca ma impresioneaza in vreun mod aparte sau daca e garantat de vreo cunostinta. Mi-e mila de toti si nu doresc raul nimanui, dar sunt multe si nu am cum sa verific vreunul. Aceasta este o exceptie. O cunosc personal pe aceasta fata deosebita, ne stim de mici, de cand ne jucam in fata blocului si mergeam la aniversari impreuna. Viata a facut ca drumurile noastre sa o ia pe cai diferite, dar de fiecare data cand ne reintalneam in coltul blocului in care bate alizeul stateam de vorba mult si bine ca doua prietene bune. Stiam de boala ei si nu pot spune ca am compatimit-o, deoarece am vazut ca a dus-o foarte bine pe picioare, s-a tinut tare (sau cel putin asa parea), a abordat si terapii alternative si a fost chiar exemplu de optimism pentru alte femei in aceeasi situatie. Desi poate nu este o foarte mare surpriza, pe mine m-a socat sa aflu de pe Facebook-ul unei alte foarte bune prietene ca i-a recidivat cancerul la san.

O sa preiau pur si simplu postarea de pe Facebook a Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala de la Universitatea Bucuresti, pentru ca altceva mai concludent nu este de zis:

"Roxana este absolventa Facultății și doctoranda noastră. La 28 de ani, Roxana ar trebui să aibă toată viața înainte. Însă în septembrie 2014 a fost diagnosticată cu cancer la sân. S-a operat și și-a continuat viața. Dar în decembrie 2016 cancerul a revenit. Acum, Roxana trebuie să urmeze un tratament în Germania, la MVZ Onkologie Elisenhof, care va costa peste 40.000 Euro. Cancerul i-a răpit deja tatăl și sora, dar Roxana nu se lasă învinsă. Doar că, uneori, și învingătorii au nevoie de ajutor.Dacă vreți să o ajutați pe Roxana, puteți dona direct în conturile ei:
CONT LEI: RO74RNCB0076051168740001, Banca Comercială Română, Roxana Adriana Bratu
CONT EURO: RO21RNCB0064051168740003, Banca Comercială Română, Roxana Adriana Bratu
sau prin Paypal, participând la campania inițiată de prietenele ei pe platforma Youcaring: https://www.youcaring.com/adrianaroxanabratu-722862."

Si ca sa le citez pe prietenele ei mai recente, care au facut contul pe platforma Youcaring: 

"In septembrie 2014, Roxana a fost diagnosticata cu cancer de san. La inceputul aceluiasi an, cancerul i-a furat tatăl si cu aproximativ 12 ani in urma, cancerul de san i-a furat sora mai mare. Dupa luni intregi de teste, ganduri si decizii, in martie 2015, Roxi a facut dubla masectomie in Bucuresti cu rezultate bune. In urma operatiei, s-a concentrat pe o schimbare pe termen lung a stilului de viata, nutritiei si a starii generale de bine. Si-a continuat viata, doctoratul in sociologie, pasiunile si prieteniile. Cu toate acestea, in luna decembrie 2016, in urma unui test RMN iar mai apoi a testului PET-CT, s-au descoperit noi tumori."

Orice ajutor este bine venit! Oricat de mic.

Be Someone

Viata e scurta

Fericirea sta in noi

Nu credeam ca pot fi cu adevarat fericita.

Imi este frig, m-a cam durut capul astazi pentru ca am fost la bazin si nu mi-am luat apa la mine apoi am plecat direct in alta parte si am ajuns usor deshidratata (multumesc colegului meu care s-a milostivit de mine si mi-a dat ce-i drept o sticla de apa minerala -eu nu prea beau d-asta-, dar s-a dus a naibii de usor), nu par sa ma potrivesc la telefoane cu un coordonator de casting (o sa ajung sa ma excluda din baza de date pentru ca refuz proiecte sau nu-i raspund la telefon, dar nici el nu mi-a raspuns la SMS si telefon) si s-a facut tarziu iar eu n-am apucat sa bifez toate obiectivele.

Cu toate acestea: m-am trezit sanatoasa, binedispusa in ciuda vremii intunecate (Buna Dimineata Lume!), mi-am facut gimnastica de invigorare extinsa cu plank-ul de 65 de secunde (am fost singura in dimineata aceasta si am facut rutina asa cum am vrut eu, iar plank-ul a fost de ziua 23), m-am relaxat la bazin inotand cu placa de burete, intrand in jacuzzi si stand in sauna (ce-i drept nu o clepsidra intreaga, adica nu 15 minute ci doar vreo 12, cred ca nu trebuie sa mai pun doua polonice de apa pe pietre, cand intru), desi am avut multe rapoarte de omologat in federatie toate au mers usor, ba chiar am participat activ la tragerea la sorti pentru turneele semifinale, am ajuns acasa la o ora mai mult decat rezonabila (am plecat mai devreme de la sedinta comisiei), mi-am luat singura si bucuroasa zambile albe frumoase si frumos mirositoare, care imi imbogatesc casa si alaturi de ele stau niste minunate margarete, am vizionat un episod dintr-un serial (APB - o sectie de politie ultratehnologizata de un miliardar) alaturi de logodnicul meu, scriu pe blogul meu minunat, azi m-a sunat din proprie initiativa un DJ pentru nunta de care uitasem complet, ieri am semnat cu echipa foto-video pentru nunta, maine ma duc la un al doilea interviu... si probabil ca lista poate continua.

Ce poate fi mai frumos?!