"Pinocchio" de Carlo Collodi

Eu stiam povestea lui Pinocchio de la momentul in care il ciopleste un batran si bland papusar si credeam ca se iubesc nespus de mult din prima clipa. Apoi papusa-baiat vrea sa mearga in lume si batranul sau "tata" il binecuvanteaza. Pe drum tanarul se intalneste cu o vulpe si un ras care il pacalesc, dupa care Pinocchio ajunge intr-o tabara in care se distraza foarte mult pana ajunge sa se transforme partial in magar, de unde il salveaza zana lui buna, care ii zice sa nu mai minta ca ii creste nasul. Cam atat in mintea mea dupa ce am citit o varianta de carte ilustrata, am vazut un film si o piesa de teatru, toate acestea cand eram micuta. Recunosc insa ca nu am citit originalul niciodata pana acum.

Din lista mea de lecturi scolare am luat de la Biblioteca Metropolitana cartea de mai sus. Mi-a fost destul de mare mirarea cand am vazut ca de fapt papusarul harnic si iubit de toata lumea era de fapt un tamplar  singur si antipatic, care a facut rost de un ciot de lemn nazdravan de la un prieten, daca-i putem spune asa. Apoi papusa era pusa pe sotii inca de la inceput si si-a batut joc de batran pana cand a dat de primele necazuri, moment in care a regretat ca nu statea cuminte acasa. In lumea larga papusa se intalneste cu un vulpoi si un cotoi, care il pacalesc in continuu pana il talharesc de toti galbenii care ii mai ramasesera dupa ce i-a ospatat. Micutul are cateva incercari de a se face baiat cuminte si a pune burta pe carte insa nu inainte de a trece prin mainile unui om care voia sa-l faca lemne de foc pentru a-si coace berbecul, om care ajunge in final sa-l indrageasca. El mai trece prin casa unei zane bune, care ii devine pe rand si sora si mama prin puteri supranaturale, dar nu scapa definitiv de necazuri pana nu face si pe cainele de paza. Intr-un final ajunge si in Orasul Distractiilor, unde se transforma complet in magar. Aici gasim analogia conform careia copii nazdravani sunt niste magari. De aici este vandut unui circar care il transforma in magarus de spectacol, mai trece prin niste peripetii si redevine papusa de lemn. Spre finalul cartii se reintalneste cu tatal sau, acum si mai batran si uscat de suparari si boli in stomacul unei balene. Aici isi arata bunatatea, mintea sclipitoare si iubirea adevarata in urma carora va castiga definit recompensa mult visata, sa fie un baietel adevarat alaturi de tatal sau in casuta lor linistita.

Povestea este asadar ceva mai complexa decat mi-o aminteam eu, dar e prima care imi da acel setiment de eminamente pentru copii. Din ea, cei mici ar trebui sa invete sa-si asculte parintii, care se presupune ca le vor mereu binele.

O zi cu mama

Astazi am iesit in oras cu mama, ca fetele. Plimbarica, ochit martisoare, targ de Dragobete, magazine cu haine... Eu am vrut s-o duc in locuri dragute, ea a vrut sa plateasca, bafta mea ce pot sa spun. Ii povestisem la un moment dat despre minunatele salate de la Salad Box si m-a uimit cand a vrut sa mergem fix acolo, adica nu credeam ca a retinut sau ca i-ar placea. Ok, zic eu, i-am mai povestit odata cum e sistemul si voiam sa mergem spre Veranda Mall, pentru ca eu nu am fost niciodata in el, dar cum ea deja il vizitase si avea chef de plimbare ne-am indreptat pana la urma spre centru. Zis si facut. Am luat 16 super repede din Tei pana la Armeneasca, am mers un picut pe jos pana la Universitate, unde spre surpinderea mea am dat chiar peste doua targuri. Cel deja clasic de langa facultate, spre fantani, cu corturi care aveau martisoare, magneti si chestii romantice pentru aceasta perioada si unul ceva mai mare, la statui, cu casute din lemn, unde se organiza pana nu demult Targul de Craciun. Am luat cate o amintire, eu am pus ochii si pe altceva, dar urmeaza sa ma mai duc pe acolo cand o sa fiu singura. Am mai mers pana la un magazin dinspre Cismigiu, Mercari, unde nu stiu cum isi gasesc alte persoane chestii dragute, de firma, la super pret ca e a doua oara cand intram acolo si numai carpe gasim.

In fine, dupa alte cateva discutii despre ce si unde sa mancam am revenit la varianta initiala pentru care plecasem de acasa: cate o salata buna rau. O sa spuneti probabil ca ce anume e asa de grozav la o salata pe care pana la urma fiecare si-o poate face singur acasa exact asa cum doreste. Ei bine, nici eu n-as stii sa va zic exact ce. Probabil difera ceva de la taieturile alea industriale ale produselor mereu proaspete, la dresingurile special combinate (pornind de la clasicul ulei de masline cu otet balsamic si ajungand la maioneza cu usturoi si cascaval) si chiar pana la faptul ca acolo iti pun ei ce si cat trebuie, nici mai mult nici mai putin. Acasa daca iti iei o salata, un ardei, 2 ciuperci, 3 masline, etc e destul de ridicol cand te duci sa platesti atat de putin iar daca iei cantitati mai mari fie ti se vor strica fie vei manca salata 5 zile la rand. Destul de neincrezatoare mama la inceput, naaa salata la cutie, de ce sa dai atatia bani si sa nu te saturi. Eu am avertizat-o ca atunci cand va incepe sa manace va simti cum se satura pe parcurs, dar tot nu ma credea. Am comandat eu prima pentru a vedea si ea cum sta treaba, pentru mine salata 5 ingrediente + vita (pur si simplu nu reusesc sa ma despart de acest sortiment - de data asta a fost cu struguri, ciuperci proaspete, ou fiert, fasole rosie si castraveciori murati plus crutoane si ceva dressing pe baza de maioneza cu usturoi) iar ea si-a luat 5 ingrediente + somon (din care mai tin minte ceapa rosie, ou fiert, branza, ardei iute, crutoanele si dresing tot pe baza de maioneza cu usturoi). Nu mai mancasem de mult la acest lant alimentar si ea niciodata asa ca putem spune cu mana pe inima ca a fost foarte bun si satios. Ne-am relaxat mai ales ca am prins singura masa la canapea pe care o au in locatia de pe Strada Franceza, in rest au doar scaune la bar, locul fiind destul de mic. Recomand oricui nu are chef sa-si pregeteasca singur ceva si vrea sa manance usor. Insa ce au facut a fost sa mareasca pretul, sortimentele noastre costau in mod normal 19.90lei, dar s-au facut 21.90, diferenta nu e mare, dar au depasit pragul psihologic deja.

Si cum nu puteam pleca spre casa fara desert am intrat vizavi la Coffeol, unde evident ca initial nu era nici o masa libera, desi sa tot fi fost ora 15. Ne-am uitat noi chioras de afara un pic, unde la fel de chioras se mai uita si un cuplu apoi pana la urma ochii de vultur ai mamei mele, care face orice pentru puiul ei, au zarit o masa pe cale de a se elibera. Ne-am napustit la propriu asupra ei, desi pe masa inca ramasesera borcanele cumva pline ale celor dinainte. Credem noi ca unii oameni vin doar pentru toppingurile din borcane, deoarece daca nu stiati deja acolo exista preparate care se servesc la borcan. In sfarsit inauntru in aceasta vestita cafenea. Eu mi-am luat Toffe Nuts

, care este un preparat cald cu Toffifee, Twix, frisca si crema de ciocolata cu alune sarate iar ea si-a luat ceva rece pentru ca voia neaparat cu inghetata. Snikers Madness-ul ei avea deasupra doua linguri de inghetata (vanilie si cacao - foarte bune, cremoase si aromate), sticksuri, doua batoane de Snikers, ca doar de la asta isi tragea numele, crema de ciocolata si covrigei sarati.

Una peste alta noi ne-am indeplinit scopul pentru care ajunsesem acolo: am baut ceva bun si care arata demential, insa atmosfera este putin neplacuta, fiindca tot timpul e cate cineva in picioare pe langa mese care mai mai ca ti-ar spune "hai nu mai termini odata sa stau si eu?" (si credeti-ma ca borcanul desi pare mic cumva te umfla de multa dulceata ce are, desi tot bun ramane si nu ai cum sa il termini extrem de repede oricat de mult ai dori asta). In plus e galagie foarte mare, unii nu-si respecta vecinii de masa, locul e stramt, pe vremea asta nu ai unde sa-ti pui haina, pentru ca nu exista cuiere si scaune sunt oricum insuficiente si plimbate de la o masa la alta. Sper sa isi deschida mai repede locatia aia mai mare in cautarea careia spuneau ca sunt!

In concluzie, iubiti-va parintii ca nu stiti pentru cat de mult timp ii veti mai avea alaturi, Daca va e dor de cineva din familie sau prieteni, sunati-ii nu asteptati sa pice casa pe ei, vorbiti ce vreti cand vreti cu toata lumea si spuneti ce aveti pe suflet nu va mai rusinati, nu mai tineti in voi, lasati-va rasfatati de cate ori vor cei dragi si incercati sa nu fiti prea duri in special cu rudele mai in varsta cand nu inteleg noile tehnologii sau cum merge societatea noastra in zilele acum. Pe langa toate acestea sper ca de Dragobete v-ati iubit romaneste!
Pe data viitoare!

Micile bucurii ale vietii sunt pretudindeni

Am lansat de curand o mica cercetare despre mine. Spun mica pentru ca am facut-o doar pe grupul de WhatsApp a prietenelor din copilarie, grup ce numara 4 fete cu tot cu mine. Le multumesc pe aceasta cale celor care mi-au raspuns prompt ca ce le place/admira la mine este faptul ca ma pot bucura de lucrurile mici. Ei bine asta mi-a adus mie personal un zambet pe buze si o satisfactie interioara de nedescris, da, aceasta este una dintre micile mele bucurii, sa fiu apreciata de cei dragi.

Ce trebuie sa stim cu totii este ca e extrem de greu sa apreciezi daca un om este fericit sau nu in timpul vietii, asta pentru ca acest sentiment minunat este extrem de subiectiv. Un mare filosof grec, cred ca Socrate, desi n-as baga mana in foc (pentru ca cei 4 ani de filosofie aparent n-au reusit sa-mi stabilizeze in minte numele lui) spunea ca poti zice despre un om daca a fost sau nu fericit doar dupa ce nu mai este printre noi si tind sa-i dau dreptate. Fiecare dintre noi are momente placute si momente mai putin placute, dar faptul ca traim pe aceasta planeta (inca) verde, ca soarele (mai) straluceste peste firele de iarba din curte (sau din fata blocului), ca dimineata pasarelele ne canta la geam si multe alte asemenea ar trebui sa ne faca pe fiecare in parte macar odata in viata sa zambim sincer
.
Eu una am fost foarte fericita de exemplu ieri, cand ducandu-ma undeva am vazut la metrou un domn care vindea zambile, era a treia oara cand vedeam aceste gingase flori pe anul acesta si am zis ca daca peste cateva ore va mai fi in acelasi loc ii voi lua macar unul dintre buchetele. Si ce credeti? Cand m-am intors spre casa era acolo si parca ma astepta pe mine sa cumpar "5 fire la 10 lei", bun pentru aceasta vreme, cand sunt in mare voga. Sa iau acel buchet multicolor, pentru ca am optat sa ridic unul care avea roz, alb si mov apoi sa-i simt mireasma la pieptul meu m-a relaxat cum nici nu va puteti imagina. Ceea ce a facut acest moment posibil este atat domnul care habar n-are probabil cata fericire aduce unor persoane doar fiind acolo si vanzand florile pe care cine stie de unde le are, cat si decizia pe care am luat-o eu acum vreo 2 ani si anume aceea ca daca imi doresc ceva sa nu mai astept de la altii, cum ar fi logodnicul meu sa-mi aduca fix acele flori care eu sper sa-mi umple sufletul si casa de mireasma primaverii exact cand vreau eu. Daca imi doresc o zambila, un ghiocel, lalele sau niste lacramioare mi le achizitionez singura. Punct. Ca de trandafiri si crizanteme se ocupa el (Pupati-as fruntea aia de savant! 💑). Ceea ce trebuie sa retineti de aici este ca desi a devenit un cliseu, fericirea chiar depinde de propria persoana. Incercati sa va detasati un pic de cei din jur, atentie, nu sa va instrainati, din contra, ci sa fiti din ce in ce mai apropiati insa fiecare sa aiba si fericirea lui independenta de persoana celuilalt.

Fericirea se poate gasi in lucruri mici, asa cum sugereaza si Centrul Comercial Vitantis prin concursul lansat pe Facebook in care isi provoaca fanii si pe toti cei care ii trec pragul sau care pur si simplu vor sa redescopere lucrurile mici care le fac vata mai frumoasa sa-si faca un selfie pe care sa-l publice pe pagina concursului cu hashtagurile #happyselfie #concursVitantis  pentru a putea castiga 1000 de euro.

Va invit cu mare drag sa participati la concurs si sa enumerati motivele fericirii voastre in comentarii pe Facebook, Twiter, Google+ si la aceasta postare, chiar aici sau la voi pe blog.
O viata fericita sa aveti!

Pozitia mea in Campionatul Local de Blogging

"Amintiri din copilarie. Povesti. Povestiri" de Ion Creanga

Volumul "Amintiri din copilarie. Povesti. Povestiri" de Ion Creanga, reeditat in Colectia "Bibiloteca pentru toti" la Curtea Veche de Jurnalul National, in Bucuresti, anul 2009, cu prefata de Liviu Papadima, este unul pe gustul oricui. Copiii vor fi incantati de povestile in care un cocos este batut pentru ca nu se oua dupa care devin si el si stapanul cei mai bogati din zona, iar surorile vitrege care inrijesc sau nu de pomi fructiferi fermecati si cuptoare cu merinde aburinde vor face deliciul celor care nu sunt singuri la parinti. Pataniile lui Nica ii vor face pe cei un pic mai nabadiosi sa rade copios atunci cand vor citi pasajele de la scaldat sau raia caprelor Irinucai in timp ce aceia care sunt mai maricei vor fi deja fascinati de ispravile lui Harap-Alb si a confratilor sai sau de Povestea unui om lenes, care prefera sa mearga la spanzuratoare decat sa isi inmoaie singur posmagii. In tot acest timp liceenii si tinerii adulti vor devora aproape pornograficele povesti "corosive" in care Ionica cel prost (poreclit si Irimiea) e mai destept decat pare si taranul care este necioplit cu Hristos in Povestea Povestilr ajunge sa cultive exact acel organ pe care vorbele sale il iubesc atat de mult. Nici cei mai inaintati in varsta nu sunt neglijati, deoarece parca cu gandul la ei sunt scrise drumurile pana la Neamt ale lui Mos Nichifor Cotcariul si experientele lui Mos Ion Roata la adunarea boierilor. Toate acestea sunt presarate de vorbe de duh la tot pasul, ceea ce il face pe Creanga sa fie un autor de literatura culta ramas taran autentic in sufletul sau si in fata colegilor de la Junimea.

Totul vine la momentul potrivit. Fiti rabdatori!

Nu exista lene, doar lipsa de motivatie

Pizza Roulette by Oliviera

Am aflat de curand despre Pizza Roulette si mi s-a parut interesant. Mai ales ca tocmai am organizat o dupa-amiaza de board-game-uri si acesta ar fi un joc ideal in gasca. La aceasta provocare l-as invita pe Zoso pentru a il cunoaste personal si a vedea de ce toata lumea este atat de inebunita dupa stilul sau zeflemitor si evident pe prietenele mele blogerite, foste colege de facultate, Simona de la http://adesscrie.blogspot.ro/?view=classic siiiiiiiii cealalta Simona care avea si ea un blog la un moment dat, dar cred ca a cam uitat de el.

Asta mi-a adus aminte si de "Omul demolat" de Alfred Bester, carte premiata cu Premiul Hugo, pe care am citit-o anul trecut si in care infractiunile erau aproape imposibil de realizat, dar la o serata se produce o crima.

"Pizza Roulette" este o campanie lansata recent de Oliviera.ro, care presupune sa strangi o gasca de prieteni si sa comanzi pizza de pe http://promo.oliviera.ro/pizza-roulette-bucharest-ro/?utm_medium=social-paid&utm_source=bloggers&utm_campaign=pizza-roulette-bloggers. Insa smecheria este ca pizzele care iti sunt livrate au una dintre felii extrem de picanta, nimeni nu stie care, insa pizza trebuie invartita asemenea unei rulete de fiecare data pentru ca suspansul sa fie mai mare. In plus, cine face fotografii sau video-uri si le urca pe Facebook sau Instagram cu hashtag-ul #PizzaPartyOliviera are ocazia sa castige multe alte premii. Pentru mai multe informatii despre campanie vizionati clipul urmator:

30 day Plank Challenge

20.02.2017, ora 09:57 - O iau de la inceput. Reiau aceeasi provocare, pentru ca dupa ce am terminat-o nu am cautat alta mai grea cu care sa continuu asa ca mi-am pierdut un pic din elan, dar sper ca de aceasta data sa fie mai usoara. + bicicleta stationara 10 minute. Abdomen plat in 30 de zile? Putin probabil. Trunchi mai tonifiat intr-o luna? Cu siguranta. :-) Let's do it again!

Dr. Strange (2016)

Daca sunteti amatori ai genului fantasy trebuie neaparat sa vedeti Dr. Strange. Acest film lansat in 2016 in care fermecatorul Benedict Cumberbatch (Dr. Stephen Strange) joaca rolul unui renumit doctor neuro chirurg ar trebui premiat la Oscar pentru efectele sale speciale. Omul care stie doar stiinta si isi bate joc de banii pe care ii castiga este nevoit in urma unui accident de masina sa se redescopere, sa atinga o latura a sa de care nu era constient. El ajunge astfel sa lupte impotriva demonilor personali si nu numai. Cu ajutorul mintii, a sufletului si a unui inel fermecat apara lumea asa cum o stim noi de magicienii care au ratacit Calea si care acum lupta alaturi de Raul Suprem. Pentru unele persoane acesta poate fi un film kitchos, deoarece subiectul este deja prezentat de cateva ori, insa pentru cei care se abandoneaza actiunii va fi o adevarata delectare. In aceasta adaptare a lui Marvel mai joaca Chiwetel Ejiofor in rolul neinfricatului si dreptului (pana la un punct) Mordo, Rachel McAdams o interpreteaza pe nesigura doctorita Christine Palmer si Tilda Swinton isi asuma rolul Celei Antice, care incalca regulile lumii pozitive doar pentru a putea salva mai multe vieti.

Vizita la Atelier De Frumos

Dupa cum probabil cativa dintre voi stiu deja, in noiembrie o sa am nunta. Mai precis pe 11 noiembrie 2017 imi voi uni in fata lui Dumnezeu destinele cu alesul inimii mele de peste 5 ani deja.

Astazi am fost la Atelier De Frumos si m-am simtit extraordinar acolo. Se presupune ca trebuia sa fiu obiectiva, dar sa fim seriosi: ce fata care imbraca pentru prima oara o rochie de mireasa se poate privi altfel de cat cu inima? Vreau sa le multumesc celor de acolo si Doinitei Oancea pentru profesionalismul de care au dat dovada, m-au facut sa ma simt ca o adevarata printesa si sa-mi intru cu adevarat in starea de mireasa. Sa intri intr-un magazin sau atelier de croitorie si sa vezi cum personalul chiar face ceva pt ca ce ai pe tine sa-ti vina bine si sa aduca a ce trebuie in loc sa incerce sa-ti vanda orice material din stoc doar pentru a face bani e mare lucru. Nu ma indoiesc ca este tot interesul lor sa creeze cat mai multe rochite personalizate si pana la urma sa ia niste bani, dar la o adica daca mireasa pana la urma nu se simte bine in creatia respectiva renumele firmei nu va deveni unul prea bun. Asadar, acest Atelier se bazeaza pe recomandari si stie ca o clientela multumita inseamna de obicei si mai multi clienti. Fiecare rochita se creeaza la comanda dupa dorintele si corpul clientei, practic orice miresica trece pe aici se poate mandri ca a avut o rochie unicat, nu ca cele de duzina ar avea neaparat ceva rau, doar ca e un pic mai greu sa gasesti o rochie de-a gata care sa-ti stea ca turnata. Se probeaza mai multe baze de fuste, de corsete, se vine cu materialul de umplutura pentru volum (daca asta se doreste) si se ataseaza dantela preferata pana cand dimensiunile rezultate sa avantajeze silueta fiecareia.

Nu mai spun de faptul ca au acolo cateva camere dedicate pentru fiecare clienta care vine cu programare. Si da, spun camere, pentru ca nu e o simpla, mare si draguta camera in care sa zicem ca exista 1-2 cabine de proba inguste in care nu te poti misca, nu, sunt mai multe si fiecare straluceste de curatenie. Bineinteles la acest factor se adauga si faptul ca inca de la intrare trebuie sa iti pui niste ciupici de plastic, pentru ca desi nu ma indoesc ca exista femeie de serviciu exista si un bun simt al fiecareia ce nu permite prea mult praf sau murdarie de pe strazi sa se asterne acolo unde exista atata material pretios alb si ivoir.

Cat despre amabilitate, inca de la intare am fost intampinata de un zambet dragut, nici prea mare nici prea mic, deci care nu mi s-a parut fals nici macar o fractiune de secunda. Pe tot parcursul sederii mele acolo mi s-au oferit apa, ceai, cafea, bomboane, napolitane si chiar tort, ce sa mai, ca sa foloseasca mai mult material la rochie evident.

Unii dintre voi vor spune probabil ca sunt foarte emotionata si deci subiectiva si ca am exagerat in descriere... poate! Cine stie? Dar in concluzie, impresia pe care mi-au lasat-o fetele a fost una foarte buna asa ca recomand oricui sa viziteze Atelier De Frumos la adresa Pache Protopopescu nr 88
sector 3, București, pe Facebook la https://www.facebook.com/Olga.Atelier, sa le trimita cu incredere un e-mail pe adresa office@atelierdefrumos.ro sau pentru mai multe detalii sa le dea un telefon la 0725 089 344.

P.S.: Acesta nu este un advertorial sau o reclama, nu am primit bani sau alte servicii in afara de cele oferite oricui le trece pragul, ci este doar parerea mea in urma cunoasterii lor la targul Mariage Fest 2017 de la Palatul Parlamentului.

10 motive sa te apuci de citit

Adevarat!

"Vrajitorul din OZ" de Frank Baum

"Vrajitorul din OZ" de Fraunk Baum este una dintre cele mai bune carti care te poate purta intr-o lume speciala. Nu complet inumana, fantastica, dar nici complet reala, insa cat se poate de captivanta si educativa. Crezi ca stii povestea lui Dorothy!? Atunci mai citeste odata cartea si vei vedea ca de fapt ai doar o vaga idee despre ce se intampla cu lumea ei si aici vorbesc atat despre aventurile alaturi de noii sai prieteni, cat si de trairile sale interioare, Pentru ca fetita aceasta din Kansas poate fi oricare dintre noi, un suflet care atunci cand este departe de casa cauta alinare in oricine binevoieste a-i fi prieten si care se caieste amarnic pentru micile greseli nevinovate pe care le face. Cei mici vor invata de aici ce inseamna empatia si ca diferit nu inseamna neaparat negativ iar cei mari vor retrai candoarea copilariei.