"Pinocchio" de Carlo Collodi

Eu stiam povestea lui Pinocchio de la momentul in care il ciopleste un batran si bland papusar si credeam ca se iubesc nespus de mult din prima clipa. Apoi papusa-baiat vrea sa mearga in lume si batranul sau "tata" il binecuvanteaza. Pe drum tanarul se intalneste cu o vulpe si un ras care il pacalesc, dupa care Pinocchio ajunge intr-o tabara in care se distraza foarte mult pana ajunge sa se transforme partial in magar, de unde il salveaza zana lui buna, care ii zice sa nu mai minta ca ii creste nasul. Cam atat in mintea mea dupa ce am citit o varianta de carte ilustrata, am vazut un film si o piesa de teatru, toate acestea cand eram micuta. Recunosc insa ca nu am citit originalul niciodata pana acum.

Din lista mea de lecturi scolare am luat de la Biblioteca Metropolitana cartea de mai sus. Mi-a fost destul de mare mirarea cand am vazut ca de fapt papusarul harnic si iubit de toata lumea era de fapt un tamplar  singur si antipatic, care a facut rost de un ciot de lemn nazdravan de la un prieten, daca-i putem spune asa. Apoi papusa era pusa pe sotii inca de la inceput si si-a batut joc de batran pana cand a dat de primele necazuri, moment in care a regretat ca nu statea cuminte acasa. In lumea larga papusa se intalneste cu un vulpoi si un cotoi, care il pacalesc in continuu pana il talharesc de toti galbenii care ii mai ramasesera dupa ce i-a ospatat. Micutul are cateva incercari de a se face baiat cuminte si a pune burta pe carte insa nu inainte de a trece prin mainile unui om care voia sa-l faca lemne de foc pentru a-si coace berbecul, om care ajunge in final sa-l indrageasca. El mai trece prin casa unei zane bune, care ii devine pe rand si sora si mama prin puteri supranaturale, dar nu scapa definitiv de necazuri pana nu face si pe cainele de paza. Intr-un final ajunge si in Orasul Distractiilor, unde se transforma complet in magar. Aici gasim analogia conform careia copii nazdravani sunt niste magari. De aici este vandut unui circar care il transforma in magarus de spectacol, mai trece prin niste peripetii si redevine papusa de lemn. Spre finalul cartii se reintalneste cu tatal sau, acum si mai batran si uscat de suparari si boli in stomacul unei balene. Aici isi arata bunatatea, mintea sclipitoare si iubirea adevarata in urma carora va castiga definit recompensa mult visata, sa fie un baietel adevarat alaturi de tatal sau in casuta lor linistita.

Povestea este asadar ceva mai complexa decat mi-o aminteam eu, dar e prima care imi da acel setiment de eminamente pentru copii. Din ea, cei mici ar trebui sa invete sa-si asculte parintii, care se presupune ca le vor mereu binele.