Search This Blog

Sunday, March 12, 2017

Passengers (2016)


Daca v-ati trezi singuri pe o nava spatiala echipata cu tot ce-i trebuie pentru a sustine viata multi ani inainte, dar nu ati avea cu cine vorbi, cu cine va certa, cu cine intemeia o familie, nu ati avea pe cine iubi, nu ati avea cu cine sa va jucati, ce ati face? V-ati da cu capul de toti peretii, v-ati bucura de toate facilitatile navei, v-ati distra sau v-ati arunca in spatiu? Dar pana cand? Sa zicem ca va pricepeti sa mesteriti si ati avea o capacitate uimitoare sa invatati diverse, iar in scurt timp ati realiza cum va puteti gasi un tovaras de suferinta si cum puteti face rost de un prieten pe viata, un suflet pereche, numai ca l-ati condamna si pe respectivul la o viata departe de cei dragi si de toate idealurile pe care le avea... ce-ati face in aceasta situatie?

Exact cu aceasta problema se confrunta Jim Preston (jucat de Chriss Pratt) un mecanic plecat de pe Pamant catre o noua planeta si care se trezeste multe prea devreme din hibernare, la modul cu vreo 90 de ani inainte de a ajunge la destinatie. In incercarea lui de a-si pastra intacta sanatatea mentala o readuce la viata pe scriitoarea/jurnalista Aurora Lane (interpretata de Jennifer Lawrence) si trec impreuna prin diverse stari.

Pot spune cu mana pe inima ca o prinde mai bine acest rol pe interpreta principala decat ce a jucat in Jocurile Foamei. Se vede ca s-a maturizat si si-a rafinat stilul, a crescut fata ce mai. Nu m-am plictisit deloc la acest SF romantic.

No comments:

Post a Comment